NEPUTINTA

Traim in Romania anului 2007,dar sincer parca am fi undeva in trecut,pierduti prin neagurile istoriei.Zi de zi mergem pe strada,ingandurati fiind de nevoile ce apasa pe umerii nostri parca insuficienti pregatiti pentru a putea face fata.
1DECEMBRIE-Ziua Nationala a Romaniei. Azi toata lumea ar trebui sa fie fericita,sa nu ne gandim la problemele zilei de maine,dar nu se intampla asa.Mergi pe strada,vezi lume din ce in ce mai trista,zambetul de alta data disparut de pe coltul gurii,copiii alta data veseli si plini de viata parca nu mai stiu sa se joace.Impovarati de problemele parintilor,chinuiti de soarta pentru a le oferi copiilor un viitor mai bun,mai roz.Vedem atatia copii,tineri plini de talent,unii ar putea fi mari muzicieni,dansatori,luptatori de cauze nobile,DAR............intotdeauna exista un DAR daca traiesti in Romania:lipsa resurselor financiare sau mai grav lipsa institutiilor in care copii sa isi realizeze visurile.Zi de zi vedem la stiri zeci,sute,mii de copii nevoiti sa mearga cativa kilometri pentru a ajunge la scoala,acolo unde ii asteapta o cladire darapanata,friguroasa si intunecata.Ajunsi acasa,cu masa goala sau in cel mai fericit caz o bucatica de paine pe ea sunt nevoiti sa munceasca alaturi de parinti pentru a trai de pe o zi pe alta.Desi traim in mileniul tehnologiei si al informatiei sunt inca mii,sute de mii de copii poate care nu stiu ce e ala un televizor,fara sa mai punem cont de un calculator sau un telefon mobil.Ramane doar un singur lucru care ii face sa treaca de la o zi la alta:speranta ca intr-o zi,datorita talentului pe care l-au dobandit la nastere sa ajunga undeva,cineva,astfel multumindu-i lui Dumnezeu pentru talentul care l-au primit.
Asa cum am inceput blogul as vrea sa termin acest prim articol: Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul.